SEPTEMBRIE 2001, Nr.9(373), anul VI (36)

 

Home ]

 

 

Dan Berindei

Paul Miron

Vartan  Arachelian

Gheorghe Sasarman

Marian Dopcea

Nicolae Motoc

Stoica Lascu

Ioan Radu Vacarescu

Iulian Talianu

Carti si semnificatii

Tondelli

Valeriu Rapeanu

 

 

 

 

 

 

 

-------------------------

Prin retrovizor

 

   

Vartan Arachelian



REGELE SI PATRIA



Manifestările de la Mănăstirea Dealu au fost urmărite, în special, pentru a vedea temperatura relațiilor dintre Președinte și Regele Mihai. "Reci!", au conchis ziarele. Ar fi fost împotriva naturii ca ele să fie chiar ca-n bancul unui hâtru (monarhist? republican?) pus în gura d-lui Iliescu. Chemându-l imperativ la Cotroceni acesta i-a spus că din banii proprii a comandat un sondaj de opinie, dar nu lui Dângu, ci unui institut absolut independent. "Dragă Adrian, am să-ți dau două vești, una bună și alta... Vestea bună e că tu vei fi, după mine, președintele României, vestea rea e că am de gând să-l aduc la tron pe Regele Mihai. Ei, ce te-ai înnourat mai mult decât îți e felul, dragul meu, doar voi sunteți monarhiști din tradiție; n-a luat ăl bătrăn sabia de șef de promoție la Dealu din mâinile lu' tata lu' Mihai?!" Bancul, ca bancul, numai că un venerabil domn ca "ambasadorul golanilor", dl. Alexandru Paleologu l-a luat în serios îndemnându-l pe președinte să-l imite pe Franco. Republicanii trebuie să fie liniștiți însă, așa cum erau monarhiștii înainte ca Emil să ajungă la Cotroceni: "După ce-l alegem, se dă deoparte și-i deschide calea Regelui!" Trebuie să fii tare bun la suflet, dar nu mai puțin naiv, să crezi în basme cinematografice. Idealul nostru nu mai e la nivelul utopiilor, ci la cel al bunului simț, adică al reconcilierii cu propria noastră istorie. Așa cum Emil Constantinescu a folosit înalta autoritate morală a Regelui Mihai pentru a îndupleca Occidentul să-și îndrepte privirile spe patria noastră comună, a președintelui și a Dinastiei, refuzând însă, când se apropia sorocul alegerilor, să-i devină agent electoral, tot așa, cred, că a gândit (sau i s-a sugerat să gândească!) și dl.Iliescu lansând pagina bunăvoinței din a treia sa legislatură. Cine a crezut că dl.Iliescu a devenit brusc monarhist sau franchist e într-o gravă eroare. În ea a căzut și dl. Paleologu, ca și comentatorul politic al României literare. Regele și patria nu mai e formula sacră a unui jurământ de devotament pentru România, ci un orizont al reconcilierii naționale! Dacă nu cumva am fost rătăciți din nou în ceață de către actuala putere; nu reconcilierea e urmărită, ci șantajarea sentimentală a ultimului suveran român pentru a face pasabilă cămila prin urechile acului. Să ne explicăm. La începutul toamnei trecute, prin negocieri succesive, între puterea de atunci și cu puterea de acum, au convenit să voteze legea asta șchioapă care acum, la aplicare, dă atâta bătaie de cap guvernanților. L-am întrebat, într-o dezbatere t.v., pe negociatorul șef al PDSR, dl.Tărăcilă, un dur republican!, dacă prin această lege Casa Regală își va recăpăta proprietățile. "Toate!" - mi-a răspuns fostul ministru de interne și om al legii, prin formație. Se știe ce s-a întâmplat când Regele și-a formulat pretențiile justificate: Iliescu, retrăgându-se într-o muțenie totală, lasă să se înțeleagă cum că e jignit de ingratitudinea fostului suveran, dl. Năstase, după ce și-a exersat sarcasmul a făcut (după memorabila sa expresie aplicată opoziției parlamentare) "ciocul mic", asumuțindu-l la înaintare pe fostul șef de cabinet al lui Dăscălescu. Deși, din partea Regelui, au fost transmise semnale de împăciuire, cum că Peleșul va continua să fie domeniu public, Regele mulțumindu-se doar cu Pelișorul, ca reședință estivală, Patria, reprezentată prin aleșii săi de azi, continuă să joace pe două tablouri, unul pentru cei de-afară, altul pentru electoratul său buimac. Să lăsăm deoparte moralitatea jocului (doar politica e a-morală, nu-i așa?!) și să ne întrebăm care va fi finalitatea lui în politica globală a României, dacă istoria chiar ne e indiferentă.