SEPTEMBRIE 2001, Nr.9(373), anul VI (36)

 

Home ]

 

 

Dan Berindei

Paul Miron

Vartan  Arachelian

Gheorghe Sasarman

Marian Dopcea

Nicolae Motoc

Stoica Lascu

Ioan Radu Vacarescu

Iulian Talianu

Carti si semnificatii

Tondelli

Valeriu Rapeanu

 

 

 

 

 

 

 

-------------------------

                         Antologia T

 

   

NICOLAE MOTOC

 

 

scamatoarea cu ochelari roz

Singur / într-un timp al nimănui
transparent și dens ca lentila
unui telescop de astrograf
încă mai tânjesc să-mi simt inima
sub călcâi de femeie tânără

Mă las răsfățat              de spaima
sau voioasa mea deznădejde
care noaptea ia înfățișarea unei sirene blonde
cu ochelari roz / îmi intră în casă pe fereastră
și în timp ce-mi dă târcoale
înghite treisprezece cuțite de bucătărie

Ultima dată             răstoarnă
pe masă lângă PC-ul meu Siemens Nixdorf
(luat la second hand) un juvelnic
cu pești vii și înainte să-și facă numărul
se dezbracă / îmi sare pe genunchi
râde și fumează ca la ea acasă

Abia încep să-mi dau seama
cât este de ușoară
și amazoana îmi spune
că vom lucra împreună / Eu voi curăța peștii
iar ea mă învață             să fac dragoste
și de câte ori voi suspina de plăcere
va înghiți un cuțit de bucătărie

Cum se mai fâțâie și chicotește
cu fiecare moacă măslinie sau crap spintecat
când îi strâng șoldurile fragede între coate

Și cum mai geme și cum mai tremură
când mojmondesc cu degetele
cleioase și le smulg
bieților pești din cap
gingaș zimțuitele lor pânze roșii de traforaj

Este curând la al zecilea cuțit înghițit
șiroind de sânge și icre
când câțiva bibani îi sar pe genunchi / între pulpe
și peștoaica              prevăzută
cu două cozi / încearcă să-i prindă
și-i scapă între sâni
de unde își mișcă ritmic boticurile roz

N-am încotro             îmi hârâie solzoasa
cu limba-n ureche după ce înghite
și-al doisprezecelea cuțit
Bucuria sau aventura bucuriei
în marginea cruzimii
îmi poruncește
să fiu cu ochii pe acești pești în agonie
să le culeg spasmele / să mă scald
ca-ntr-un râu în acest desfrâu
de țipete mute / dacă vreau
când te iubesc             să cunosc extazul...

în curând n-o mai văd printre salturile
carașilor de pe masă
care parcă vor să zboare
Doar câțiva lufari
o privesc liniștiți printr-o perdea de solzi
când farmazoana înghite și-al treisprezecelea cuțit
și / cum s-ar zice              mor fericiți

 

 

pedepsitoarea își dorește un măr
                                                  Steluței

(Din ciclul "Floralia")


1
Sub salvii taci și-aștepți / stăpână
a pedepselor de neuitat și-a verii
De frica ta trei maci
s-au scuturat

Din aburi de parfum răsare-un mânz
al florii de salcâm
și-aleargă în delir             Abia respir
când galbene grozame
vin puzderii conduse de un paj
de spânz și cer c-o plecăciune voie
să-și ducă trena grea din scoici liliachii
sau muguri de cătine

Din faguri verzi de întuneric sterp
și-arată line smalțuri dinții de lup
Frunze de sângele voinicului
și bozii - șerpi - îți sâsâie la picioare


2
E ora provocată / gravă
când leneșa agavă își clatină
clopotnița cu ceas             Staminele
stau două câte două

Vin florile de leac - aprozii            își zăngăne
în flanc și mărăcinii solzii
iar vâstnicul năpraznic ți-e unic paznic
Dar tu n-ai chef de ceartă / și nu-mi vei trece
pragul             Iar dacă-aștern cuminți
carline un singur talger
știi și pentru cine               Ei / da
nu vrei să fii cea care iartă


3
Cum n-ai avut copii / roșcato
tu ți-ai întors maternă
dragostea spre mine
Pe un altar din cozi de vulpe             al spaimei
și al nostalgiei zar
n-ar ști / rostogolit să mă disculpe

Cu vorbe cam turcite
și de-alint             m-ascund și mint
Când cupe pline eu ciocnesc
cu-albastre / decoltate gențiene
sau fluturi grași de noapte
tu poți din pâinea sărăciei rupe


4
Taci și aștepți
Și totuși / mult mirate
sărind din floare-n floare
trimiți cu brizele
sărate o-ntrebare             dar unde-s merii?

Pedeapsa mi se cere trecută în plăcere
Pedeapsa-i mai aspră când nu-și atinge ținta


Mai ții la preț o bucurie simplă
ce ne-mplinită doare
Să muști vrei dintr-un măr
aici / unde de dragul tău cresc florile
și nu visează rod?


5
De-ar crește mere-n meri aici             gătite
ca de sărbătoare cu prea spumoasele aglici
am fi-n primejdie mare!

Un măr căzut la neștiut soroc
ne-ar și strivi pe loc             Un singur măr
dorit poznaș ca-n rai
ar fi atât de greu și uriaș
că nici n-aș ști cum să-l urnesc
de-ndată și doar cu barda-aș izbuti
să tai o așchie pentru tine parfumată

Zâmbești            Pe gură îți tremură
un fluture-nșelat
Dar nu-l gonești
Te uiți la mine c-un ochi întunecat:
și-aici rămân fără măsură?

 

refracție


Floarea galbenă de pojarniță
se deschide în cinstea mea -
piatră sfărâmată sub valuri

 

 

pielea unei ciudate vietăți a adâncurilor

Mă-ntorc la râpa             încă sălbatică
- altar sub stelele unei depărtări
cu trepte din valuri urcate-mpreună -
să-ți aduc pielea unei ciudate vietăți a adâncurilor
îndelung pândite / îndelung hărțuite
și-n fine răpusă:
sfiala sau mândria unui adolescent

Mă rog lângă             fântâna cu izvoare
sărate / le cer bărcilor sparte
pontoanelor ruginite trase pe chei
să se învecineze cu-acel niciunde
unde ai fi rămas numai a mea
de-aș fi avut puterea
între curaj și umilință
să te iubesc și să te pierd

Aici m-am mulțumit să-mi port brațul stâng
ca pe o spadă cumpănită îndelung înaintea
unei jertfe care             n-a mai avut loc

Aici îmi deplâng buzele înspăimântate
(ce-aș fi putut să fac pentr-un sărut ca o trădare?)
ochiul care nu s-a deschis în carnea ta albă
în coiful părului             negru negru / acum
coborâre de doliu pentru dragostea nimănui

Aici tristețea mea             te-a ridicat la cer
și în puterea unei divinități a absenței
Și este ca și cum ți-aș vorbi din moarte